Pages

Monday, March 25, 2013

Surse (neconvenționale) de hrană pentru orășeni


Cătând ieri după Food.Inc am dat aici peste această serie de filme despre industria cărnii. Ader la mesajul lor: noi, consumatorii, decidem de fapt tendințele pieței. Oricât ar avea ”ei” de mulți bani de investit în reclamă și lobby, alegerea de la raft este doar a noastră. Putem da o șanspă celor care încă produc în regim de gospodărie sua de mică fermă.

Și la noi există norme riguroase privind vânzarea și consumul alimentelor, dar nu știu câți oameni ajung în închisoare că vând vecinului doi litri de lapte de la vaca proprie, cum se întâmplă acum în State. Extrapolând, există soluții. Ajungem, ce-i drept, pentru moment, să ne bazăm pe o rețea de prieteni și cunoștințe care ne pot oferi surse de încredere pentru tot felul de alimente, de la mălai, ulei, fructe și legume până la ouă, lapte ori carne dar putem intra într-un supermarket doar ca să ne cumpărăm niște pungi pentru deșeuri - că doar trăim în oraș deocamdată. Oamenii care produc încă există și mulți au bun-simț dar nu știu sau nu pot să se promoveze, preferă acest tip de livrare de modă veche și banul jos.

Nu e vorba în abordarea prezentată aici de a fi  obsedat de natural ori ecologist (poate voi povesti vreodată și de ce mi se pare că ecologia vine cu niște chestiuni exagerate), nici de vreo problemă de etică față de animale dusă la extrem cum este cazul vegetarienilor etici, ci de cumpătare, respect pentru viață și pentru propria persoană în niște limite rezonabile. Acum, sincer, cine îmi poate explica dacă o plantă resimte vreun disconfort când e ruptă ori mestecată, de exemplu? Sau dacă ce rămâne din pădurile defrișate pentru agricultură au vreun simț al pierderii comunității?

Se spune că animalele au multe caracteristici comune oamenilor, dar și în lumea plantelor există o ordine foarte interesantă. Plantele au chiar memorie, recunosc focul de exemplu și reacționează la el. Ne mâncăm unii pe alții pe planeta asta.

Eu sunt teoretic în vârful lanțului trofic doar fiindcă nu mă pot rupe de antromorfizarea naturii. Altfel, și pe mine mă mănâncă tot felul de vietăți, majoritatea microcopice fiindcă semenii mei au modificat mediul să se simtă în siguranță, dar totuși...

Și gata, vă las cu Meatrix:

partea I



partea a II-a



partea a III-a:

No comments:

Post a Comment

Oricine poate să-și dea cu părerea, să dea un sfat, să critice constructiv. Cine nu folosește un limbaj adecvat își face un deserviciu.